Tare mai sunt nervoşi moldovenii. Şi supăraţi pe viaţă. Şi nu numai.
Tare le mai place să ocărască, să înjure, să născocească cele mai spurcate trivialităţi.
Stăteam adineaori liniştită la calculator în camera mea, cu geamul deschis şi aud ţipete şi imprecaţii de afară. Mă uit să văd ce se petrece. Un domn (nene, mai degrabă, că la ce scotea pe gură nu-i prea pot atribui gradul de domn) ţipa la un băiat tânăr, la vreo 20 şi ceva de ani că i-a făcut un anume lucru necunoscut de mine la maşină.
Îmi cer scuze pentru limbajul ce urmează. Nu înfloresc, nu exagerez, voi relata exact cele auzite(cu tot cu accent):

-Mă, futu-ţi ciapa mă-tii! Undi pula mea ti crezi mă? Îţi dă mă-ta acum banii să-mi repari maşina? Eu ci fac? Crezi că-s Becali? Băga-mi-aş pula-n neamu' mă-tii şi mai ales (!!) a lu' tac-tu, mă! Ai auzit? Să vină tac-tu să-mi plătească, lua-te-ar ciorile-n pulă să ti ia! Să-mi dai banii, că ti ia dracu!
---[urmează un moment de linişte, timp în care tânărul încerca să discute calm, să explice]---
-Nu mă luă cu di-astia, mă puţalăule! Băga-mi-aş pula-n familia ta!


Şi cam atât. Zic eu, suficient, ba poate chiar destul pentru o singură zi.