Cum să te aperi de căldură sau nopți dezvelit-dezgolite

 Trândăveala asta incandescentă e de-a dreptul...extenuantă. Nu știu ce urmărește D-l Soare, dar trebuie să-l înștiințez că perluțele alea de pe buza superioară, sunt de fapt sudoare și sunt tare inestetice. 
  D-l Soare vrea fetițe goale, piciorușe cu piele roz și muntișori pe frunți. Dar o să-l înștiințez, din nou, că piciorușele sunt de fapt vineții, iar iluzia fetelor e, nici mai mult nici mai puțin, o dogoreală drăcuită, al dracului să fie. D-le Soare, să mă minți, se poate? Să-mi spui că mâine vine ploaia și eu să te scutesc de atâtea înștiințări? Se cuvine să-ți ții poftele pentru tine și noi să stăm precum curcile, cu gura deschisă în ploaie?
 
  Pretenții? Vă spun eu data viitoare.
E-un fel de zi de tra la la. Deci sa ascultam un cover foarte reusit.


Lack of..

 Câteodată cred că nu mai știu să scriu. Dar de fapt, n-am ce.
 
 Prietenii mei imaginari, respectiv cititorii mei, sunt deziluzionați de lipsa mea de fler. Nu mai știu, frățică, să mă orientez printre cuvinte.
 
 Sper că e temporar.
E ciudat cum nu ma intereseaza niciodata viata unui scriitor, mai ales cand imi place ce scrie. Mi-e frica sa nu-l desconsider in caz ca aflu ceva cu care nu sunt de acord. Si e si mai ciudat cum ma intereseaza asa de mult viata actorilor. Pe ei ii pot dispretui in timp ce le admir talentul. Ce-o mai fi si asta...

Putina politichie

M-am regasesc "din nou" vorbind despre campanii electorale. Se pare ca de data aceasta, trendul nu mai consta in culoarea ochilor, ci in exterminarea cainilor maidanezi. Care mai de care mai brutal, mesaje aproape violente despre genocidul cainilor...sa-i zicem politic(os) caninocid.
Dar uite ca n-am buletin de bucuresteanca, deci mai bine tac si votez la mine-acasa, unde vechi primari rasar din temnitele condamnarilor si a dosarelor penale pentru ce credeti? Pentru inca un mandat electoral, ca deh...da bine prin randul alegatorilor sa ai cazier.

Ma cunosc doar dupa nume

De fiecare data cand completez un chestionar cu intrebari despre caracterul meu, nu pot face diferenta intre calitatile si defectele mele. Nu stiu daca impulsul meu de a fi refractara la rugamintile si deciziile altora ma duc cu o scara mai jos sau mai sus in societate. Nu stiu daca intransigenta mea e binevenita sau e prost vazuta. Imi ia foarte mult timp sa-mi fac o introspectie si niciodata nu e riguroasa.

M-am impiedicat recent de o serie de intrebari de genul asta, printre care una suna asa: "Ce defect nu puteti schimba la dumneavoastra?"
Singurul raspuns categoric care mi-a venit in minte a fost "Am o mica deviatie de sept."
Ar trebui sa fie suficient.


Words can't describe this wonderful, powerful movie.

La Perla

Opt persoane au fost împuşcate de un poliţist într-un coafor din zona Perla din Capitală. Două dintre victime au murit. Prima persoană împuşcată de Gheorghe Vlădan a fost casiera, care a fost nimerită în cap, apoi soţia agentului, după care a tras în restul persoanelor din unitate. Atacatorul a reacţionat din răzbunare. Mediafax

Cam asa suna o stire din aceasta seara. Ca-n filme, dom'le! N-as vrea sa interpretez prea mult informatiile, dar nu ma pot abtine sa nu precizez rusinea care emana din atributul de politist al domnului pistolar. Ce bine ca nu era frizer! Dar ma rog, sa las sarcasmul deoparte si sa ma exprim in fata celor intamplate. Bravo celor care l-au bagat in politie, bravo celor care nu au efectuat cum trebuie testul psihologic, bravo celor care i-au dat o arma. Si bravo ca ne faceti sa vrem sa purtam vesti antiglont la tuns.
Si presimt ca vor sari apartinatorii M.A.I-ului sa spuna ca a fost o crima din pasiune, ca vezi doamne, era omul gelos. Ca ei nu au putut detecta natura lui de sociopat capabil sa impuste opt oameni aduci cand l-au inrolat in admirabila militie romaneasca. Ca deh, pe-atunci nu era gelos si nu-l supara nevasta.
Eu, de l-as intalni pe el sau altii ca el, le-as sugera ca data viitoare cand au la indemana un pistol si sunt gelosi, sa nu se mai deplaseze pana la frizer si sa se impuste pe ei insisi.

Primavară...ce drog!

 După lungi suferinţe înfofolite cu geci, cojoace, ghete, cizme şi altele de ordin lânos, recunosc cu mâna pe inimă că m-am drogat cu primăvară. Unde-ai fost până acum, desfătare caldă şi senină?
 
  Vânez trotuarele cu soare ca să pot simţi în toate încheieturile voluptatea, vertijul în care mă bagă anotimpul ăsta stupefiant.
 
 Prea mult te-am aşteptat!

One of those days

Cu totii avem o zi "din aia" (negresit, poate fi de rau sau de bine) .
O zi in care simt nevoia sa beau cafea la 8 seara.
O zi in care ma cert cu prietenul de la un nimic, tipam, ajung sa plang, dezgropam trecutul si apoi ne recunoastem prostia si desertaciunea neintelegerii (impacarea merita!).
O zi in care am impresia ca nu fac nimic cu timpul liber.
O zi care trece prea repede pentru ca m-am trezit la 3 amiaza.
O zi in care m-am saturat de stat in casa, desi am intrat de zece minute pe usa.
O zi cand scriu fraze una sub alta pentru ca e chic.

Ce se-ntâmplă-n ţara aiasta?

 Eu nu ştiu dacă-mi iubesc sau detest poporul. La ce am asistat în luna ianuarie, a fost, de departe revoltător. Nu, nu mă refer la oamenii cu sânge de ostaşi care au stat în frig şi-n miros de gaz şi-au protestat pentru o ţară mai "cumsecade"; mă refeream la denigratorii care te fac să te trezeşti dimineaţă cu întrebarea "De ce m-am născut în ţara asta?". Lichelele de genul ăstora mă obligă la o repulsie nemaipomenită vis-a-vis de dulcea noastră Românică. Dar sunt şi momente când aflu că nu ştiu care român a realizat o anume realizare formidabilă şi atunci îmi zic "Păi da, că românii sunt destepţi şi cei mai tari!".
 
 Dar tristul adevăr ne indică faptul că nu. Nu suntem cei mai tari, iar ăsta nu e un şoc. Nu ne încadrăm pe scara civilizaţiei moderne şi nici pe cea a unui popor unit. Poate acum vreo douăj'doi de ani, lucrurile stăteau altfel din punctul asta de vedere, al fraternităţii, iar, din păcate, lucrurile stau la fel ca acum douăj'doi de ani din punct de vedere evolutiv. Rămas-am în urmă mult de tot.
 
 Mai există speranţă?! Poate că da, cine ştie. Eu am prins revoluţia în stare de fetus, dar sunt convinsă că oamenii la ora aia au oftat necăjiţi, dar mulţumiţi că au scăpat de ce-a fost mai rău. Zicea cineva că istoria se repetă?! Care-o fi netrebnicul care a grăit blestemul asta nenorocit de real?
 
 Poporul român a fost odată. Acum au mai rămas doar câţiva pierduţi într-o mixtură de ciobani, sălbatici, semidocţi, mediocri în care s-au infiltrat două etnii manipulante, una care vrea să ne fure şi altă care deja fură de mult.
 
 Din vorbele înţeleptului care ne pişa în freză pe toţi, opinez că asta facem şi noi, românaşii : ne pişăm în freză cu guvernări idioate, ne pişăm în freză cu gaze lacrimogene, ne pişăm în freză cu cocktailuri molotov şi, spre regretul tuturor, se pare că ne pişăm în freza mândriei de a fi român.