Barfim, barfim, dar pe noi cine?

Cutez a ma arunca in razboiul dintre sexe.
Am principii feministe si totusi, mereu m-am inteles mai bine cu baietii. Cu toate astea, tin mortis sa subliniez ce frumoase sunt femeile cand barfesc. Zic asta nu pentru ca sunt o partizana a artei barfitului, dar v-ati uitat vreodata la doua femei care calomniaza in secret pe altcineva? Cum li se lumineaza fata la aflarea noii vesti, convingerea (oarba, desigur) cu care relateaza detaliile, momentul in care rad sau se simt scandalizate de cele discutate...e clipa lor! E amuzanta naivitatea celor care stau hotarate, cu mainile incrucisate, si sustin ca barfa este pentru cei slabi si ca mai bine si-ar vedea de viata lor decat de a altora. Dar vai, prostutilor, habar nu aveti cat de des faceti si voi acelasi lucru. Dau un exemplu copilaresc (pentru ca altceva mai palpabil nu-mi trece prin minte): cand stati la semafor si vedeti o anume persoana cu un caine urat, dar care totusi ii seamana atat de bine, remarca aia pe care o faceti in capul vostru si nevoia de a povesti cuiva ce ati vazut, este, fara indoiala,  b a r f a; barfiti cu gandul.

Si indraznesc a schimba pagina si a zice : ce seci sunt barbatii cand barfesc! Ce lipsa de entuziasm, ce cuvinte sarac alese dintr-un vocabular mult prea familiar, ce uscaciune de detalii. De la departare, nici nu-ti dai seama cand au inceput sa palavrageasca despre unul - altul. Expresia fetei e la fel de serioasa si barbateasca, unde e pasiunea?!
Judecati-ma si aruncati-ma la caini. Nu-i frumos sa barfesti si nu-i frumos sa definesti o femeie ca fiind prin natura barfitoare. Dar, data viitoare cand mergeti intr-un loc public si ramaneti cateva secunde singuri (cu gandurile sau la masa), uitati-va in jur si minunati-va.