el este!

Scrisoare către incompetenţă

Dragă CFR,

Ai reuşit încă o dată să mă calci pe nervi cu desăvârşire. Îţi mulţumesc pentru cele 20 de minute pe care le-am aşteptat datorită blocării sistemului computerizat în toată Gara de nord. Desigur, îmi place foarte mult să stau cu stresul că voi pierde trenul prin gara cu iz de boschetar. N-aş putea, doamne fereşte, să am pretenţia să angajaţi un tehnician care să fie pregătit pentru astfel de situaţii, că doar suntem şi noi un rahat de capitală europeană plină de veleităţi.

Apreciez că, într-un sfârşit, au reuşit să repare calculatoarele dar că tot ceea ce s-a putut face este să mi se dea (de fapt, să ni se dea la toţi care doream să fim călători şi consumatori ai minunatelor voastre servicii) bilet fără loc, căci bine'nţeles că eu în cele 4 ore şi 50 de minute nu aveam altceva mai bun de făcut decât să mă plimb prin tren cedând locul oamenilor care urcau pe parcurs şi a căror gară nu i-a dezamăgit.

M-am trezit de dimineaţă cu bucuria vacanţei în suflet, dar, stai fără grijă, că mi-a trecut. Aşadar, îţi sunt recunoscătoare că mi-ai stricat această zi, atât mie, cât şi altora care au făcut cozi interminabile în spatele meu.

În final, închei prin a-mi asuma în mare parte vina pentru cele întâmplate şi asta pentru că dintr-o pură comoditate, eu încă mai apelez la serviciile fetide ale CFR-ului.

O româncă.

Nu se mai zice ca "ciupercile dupa ploaie"

se zice "ca Guess Who la toate balurile".

Mizerie în oraş sau mizerie de oraş?

Urăsc să ies pe lumină afară în perioada asta. De ce? E simplu. Zăpadă neagră, de-a dreptul dezagreabilă care aşteaptă să se topească pe trotuare, apă slinoasă şi infectă care se scurge de-a lungul străzilor, de pe poduri...ca să nu mai zic de ţurţurii care picură cu ameninţări morbide de a-ţi spinteca ţeasta în caz de cădere. Măcar noaptea nu le văd şi trăiesc cu iluzia că-i mai plăcut şi mai curat.

*cu tot riscul de a fi criticată asupra titlului

Am scris şi eu o poezie

Vreau să scriu şi eu o poezie
Să corcesc o veselie
Cu o mare porcărie.
Aş vrea să iasă mai rimată
Nu o serie constelată
De cuvinte.
Zău, n-am minte
Că m-am apucat prosteşte
De un amalgam verbal.
Nu ştii ce-i ăla amalgam?
E-un talmeş-balmeş,
Nătângie.
Gata, sper că o să fie
Mai cu înţeles.
Bag un "JahJah bless"
Şi hopa versu'
pervers cu mersu',
care-i argou.
Carevasazică
Rima mea mică
E cam murdarică
Deci,
mai bine o închei.
Am scris şi eu o poezie
S-a dovedit că-i erezie
Mă bagă popa în beţie
Cu apa sfinţită.
Destul m-am prostit,
m-am smintit
şi aiurit
chiar plictisit...
Gata, am terminat
Geamu-i rece, am îngheţat
Hopa, un vers mai lung
şi..fără logică.
În final, ce să mai spun,
miroase mâna a tutun
n-am săpun, n-am nici ţigări,
doar o usturime-n nări,
că nu pot să mai termin.
Box.