Adevarul despre gafe sau cum sa faci pipi pe tine

Porti o conversatie normala cu o persoana , indiferent ca ti-e prieten/ cunostinta/ ruda sau de abia ati facut schimb de nume. Totul decurge placut, apreciezi foarte mult ca poti socializa si ca te descurci in a-ti face placuta prezenta. Mai arunci o gluma, un compliment, o fraza scurta despre vremea de afara. Gesticulezi putin, dar nu prea mult (sau poate un pic mai mult daca ai baut cana aia mare de cafea sau ai avut o dimineata agitata), zambesti, faci contact vizual. Aproape ca ai asteptat toata ziua sa porti discutia asta simpatica si te simti asa de bine.

Dar uite-o cum vine! Blegule, prostanacule, ai comis-o! Secunda aia cand realizezi ca intre sinapsa care s-a creat in capsorul tau neghiob si actiunea de a deschide gura si articula cuvintele respective, trebuia sa existe o clipa de...abtinere. Ce-ai facut? De ce?! Observi cum partenerul tau conversational a receptat stupizenia pe care tocmai ai spus-o. Pupilele se dilata, fruntea se increteste incet intr-un mod deranjant si... a venit. Gata. Este aici. Momentul de liniste. Amandoi ati tacut. Ce a fost odata un dialog placut, a devenit acum o tacere apasatoare in care tu ai prefera sa fii la 5 metri sub pamant, mancat de furnici, decat sa fii prezent la tragicul dezastru verbal. O caldura vine din interior si se prelinge in toate membrele tale superioare, inferioare, invizibile, s.a.m.d. Simti cum se nasc bobitele umede de transpiratie.

Si acum, in timp ce te simti pricajit si netot, ar fi timpul sa te salvezi. Trebuie sa incepi sa te gandesti sa spui ceva. Repede! Repede! Nu este timp!

"Scuze, chiar nu mi-am dat seama! Voiam sa zic ca..." si aici introduci cea mai mare nascoceala pe care mintisoara ta umila o poate inventa. Ca ai visat unicorni multicolori sau ca ploua cu broaste sau ca te-ai lovit la cap inainte sa bei cana aia nenorocita de cafea, nu are importanta. Scoate-te din rahat ca te sufoci.

Da, mototolule, in viata reala nu exista backspace.

Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă

Și-nc-o dată, măi flăcăi, hooop..stai c-am obosit. Am obosit, nenicule, de atâtea păreri pro și contra privindu-l mai întâi pe ăl mai chel și-apoi p-ăia mai proști.
  Eu, ca și alți românași, am hotărât să mă eschivez de la țigăneală asta de mahala, pe care ei o numesc țanțoș referendum. Frumos cuvânt pentru ceva ce ar trebui să însemne consultare de interes general, dar de care pare-mi-se că se cam face samavolnicie.
  Da, nenicule, săturatu-ne-am de hoțiile PreaChelului, de transformarea asta a constituționalismului într-o deriziune, pe care gurile rele o spun direct dictatură (pe bună dreptate). Poate nu cunosc așa de bine evenimentele politice ale altor țări, dar n-am mai auzit să mai existe așa o sete, o ardoare, de a da un om jos de la scaunul lui "președințesc". Da bine. Bun. Dar pe PreaChel cine l-a votat de două ori? Mă-sa? Tac-su? Intelectul devastator al fiicelor sale? Cică tot noi, românașii, ne-am deplasat frumușel la secțiile de vot și uite-așa am ștampilat hârtiuța aia și-n 2004 și-n 2009. Te rog, nu sări cu motivări de genul "eu nu l-am votat niciodată", că nu are nicio relevanță, românașule, că tu, un singur individ, nu l-ai votat. L-a votat majoritatea concetățenilor tăi iubiți.
  Și istoria zice așa, că PreaChelul a fost primul președinte al României care să fie vreodată suspendat, în anul 2007, dar reinstalat în funcție după o lună prin ce? Prin psihokinezie? Nu, prin referendum popular. Iar după doi anișori, în 2009 lumea l-a votat din nou? Măi să fie...
  Așa s'tem noi, nenicule, ferm convinși că dacă ni s-a acrit, trebuie să dăm înainte cu tupeu și să organizăm mojicii constituționale în care nicio variantă nu ne scoate din mormanul de rahat.
  Nu zic nu, jos cu PreaChelul, dar sus cu ce..? Cu ăilalți doi?! Eu una, n-aș vrea un președinte nici măcar interimar cu prenume de floare. Și asta e o aberație, mai sunt altele, dar sunt ale mele și nu vreau să fie supuse la contradictorialitate.
  Oare n-au mai fost și alți conducători care au făcut altele mai rele? Să-l luăm pe Bush juniorul și să ne gândim câți oameni au murit din cauza și cu voia lui. Și l-a votat poporul de două ori și pe el, criminal de război, dar și-au asumat soarta iar când le-a venit vremea, l-au votat pe un altul.
 
 Nu mai sunt vremurile de caleașcă și baston. Românica e o vraiște, ăsta-i tristul adevăr.

Putina politichie

M-am regasesc "din nou" vorbind despre campanii electorale. Se pare ca de data aceasta, trendul nu mai consta in culoarea ochilor, ci in exterminarea cainilor maidanezi. Care mai de care mai brutal, mesaje aproape violente despre genocidul cainilor...sa-i zicem politic(os) caninocid.
Dar uite ca n-am buletin de bucuresteanca, deci mai bine tac si votez la mine-acasa, unde vechi primari rasar din temnitele condamnarilor si a dosarelor penale pentru ce credeti? Pentru inca un mandat electoral, ca deh...da bine prin randul alegatorilor sa ai cazier.

La Perla

Opt persoane au fost împuşcate de un poliţist într-un coafor din zona Perla din Capitală. Două dintre victime au murit. Prima persoană împuşcată de Gheorghe Vlădan a fost casiera, care a fost nimerită în cap, apoi soţia agentului, după care a tras în restul persoanelor din unitate. Atacatorul a reacţionat din răzbunare. Mediafax

Cam asa suna o stire din aceasta seara. Ca-n filme, dom'le! N-as vrea sa interpretez prea mult informatiile, dar nu ma pot abtine sa nu precizez rusinea care emana din atributul de politist al domnului pistolar. Ce bine ca nu era frizer! Dar ma rog, sa las sarcasmul deoparte si sa ma exprim in fata celor intamplate. Bravo celor care l-au bagat in politie, bravo celor care nu au efectuat cum trebuie testul psihologic, bravo celor care i-au dat o arma. Si bravo ca ne faceti sa vrem sa purtam vesti antiglont la tuns.
Si presimt ca vor sari apartinatorii M.A.I-ului sa spuna ca a fost o crima din pasiune, ca vezi doamne, era omul gelos. Ca ei nu au putut detecta natura lui de sociopat capabil sa impuste opt oameni aduci cand l-au inrolat in admirabila militie romaneasca. Ca deh, pe-atunci nu era gelos si nu-l supara nevasta.
Eu, de l-as intalni pe el sau altii ca el, le-as sugera ca data viitoare cand au la indemana un pistol si sunt gelosi, sa nu se mai deplaseze pana la frizer si sa se impuste pe ei insisi.

Ce se-ntâmplă-n ţara aiasta?

 Eu nu ştiu dacă-mi iubesc sau detest poporul. La ce am asistat în luna ianuarie, a fost, de departe revoltător. Nu, nu mă refer la oamenii cu sânge de ostaşi care au stat în frig şi-n miros de gaz şi-au protestat pentru o ţară mai "cumsecade"; mă refeream la denigratorii care te fac să te trezeşti dimineaţă cu întrebarea "De ce m-am născut în ţara asta?". Lichelele de genul ăstora mă obligă la o repulsie nemaipomenită vis-a-vis de dulcea noastră Românică. Dar sunt şi momente când aflu că nu ştiu care român a realizat o anume realizare formidabilă şi atunci îmi zic "Păi da, că românii sunt destepţi şi cei mai tari!".
 
 Dar tristul adevăr ne indică faptul că nu. Nu suntem cei mai tari, iar ăsta nu e un şoc. Nu ne încadrăm pe scara civilizaţiei moderne şi nici pe cea a unui popor unit. Poate acum vreo douăj'doi de ani, lucrurile stăteau altfel din punctul asta de vedere, al fraternităţii, iar, din păcate, lucrurile stau la fel ca acum douăj'doi de ani din punct de vedere evolutiv. Rămas-am în urmă mult de tot.
 
 Mai există speranţă?! Poate că da, cine ştie. Eu am prins revoluţia în stare de fetus, dar sunt convinsă că oamenii la ora aia au oftat necăjiţi, dar mulţumiţi că au scăpat de ce-a fost mai rău. Zicea cineva că istoria se repetă?! Care-o fi netrebnicul care a grăit blestemul asta nenorocit de real?
 
 Poporul român a fost odată. Acum au mai rămas doar câţiva pierduţi într-o mixtură de ciobani, sălbatici, semidocţi, mediocri în care s-au infiltrat două etnii manipulante, una care vrea să ne fure şi altă care deja fură de mult.
 
 Din vorbele înţeleptului care ne pişa în freză pe toţi, opinez că asta facem şi noi, românaşii : ne pişăm în freză cu guvernări idioate, ne pişăm în freză cu gaze lacrimogene, ne pişăm în freză cu cocktailuri molotov şi, spre regretul tuturor, se pare că ne pişăm în freza mândriei de a fi român.

Barfim, barfim, dar pe noi cine?

Cutez a ma arunca in razboiul dintre sexe.
Am principii feministe si totusi, mereu m-am inteles mai bine cu baietii. Cu toate astea, tin mortis sa subliniez ce frumoase sunt femeile cand barfesc. Zic asta nu pentru ca sunt o partizana a artei barfitului, dar v-ati uitat vreodata la doua femei care calomniaza in secret pe altcineva? Cum li se lumineaza fata la aflarea noii vesti, convingerea (oarba, desigur) cu care relateaza detaliile, momentul in care rad sau se simt scandalizate de cele discutate...e clipa lor! E amuzanta naivitatea celor care stau hotarate, cu mainile incrucisate, si sustin ca barfa este pentru cei slabi si ca mai bine si-ar vedea de viata lor decat de a altora. Dar vai, prostutilor, habar nu aveti cat de des faceti si voi acelasi lucru. Dau un exemplu copilaresc (pentru ca altceva mai palpabil nu-mi trece prin minte): cand stati la semafor si vedeti o anume persoana cu un caine urat, dar care totusi ii seamana atat de bine, remarca aia pe care o faceti in capul vostru si nevoia de a povesti cuiva ce ati vazut, este, fara indoiala,  b a r f a; barfiti cu gandul.

Si indraznesc a schimba pagina si a zice : ce seci sunt barbatii cand barfesc! Ce lipsa de entuziasm, ce cuvinte sarac alese dintr-un vocabular mult prea familiar, ce uscaciune de detalii. De la departare, nici nu-ti dai seama cand au inceput sa palavrageasca despre unul - altul. Expresia fetei e la fel de serioasa si barbateasca, unde e pasiunea?!
Judecati-ma si aruncati-ma la caini. Nu-i frumos sa barfesti si nu-i frumos sa definesti o femeie ca fiind prin natura barfitoare. Dar, data viitoare cand mergeti intr-un loc public si ramaneti cateva secunde singuri (cu gandurile sau la masa), uitati-va in jur si minunati-va.

Fie-va lectura prietena

Astazi ("cel mai cotidian" si pozitiv inceput) creierasul meu s-a trezit putin din hibernarea de iarna (ar fi cazul ca vin examenele, nervoasele), si anume, m-am gandit la prietenii mei. Stiu ca-i un subiect mainstream, e si mai mult un cliseu, dar intamplarea face ca...nu ma prea intereseaza. Trecand peste episodul de indiferenta la care tocmai ati asistat, azi (da, astazi 10 ianuarie 2012) un vecin care mereu mi se adreseaza cu "Buna ziua, vecinica!", isi aducea in casa o mare masa de lemn. Neavand loc pe unde sa trec ca sa ies de pe palier si observand ca nici el nu ma vede, am zis cu o voce stinsa "Pardon!". Domnul "vecinel" (ca sa-l tratez si eu cu aceleasi parazitare politeturi diminutivate) imi ofera o tuse tebecista si zice : "Da, domnisoara, poftiti! Ma scuzati ca am blocat drumul...va fac loc, cum sa nu, doar suntem prieteni." Opaa!

Si uite-asa am scos pamente de la naftalina si am inceput sa meditez asupra faptului si vesnicei, oarecum retorice, intrebari "Cati si care sunt prietenii mei?"

Toata lumea vrea sa fie prietena cu cineva. Nu zic prietenoasa, pentru ca nu se incadreaza suficient de mult in ceea ce vreau sa zic; tata vrea sa vorbesc cu el ca si cum as vorbi cu un prieten (like that's ever going to happen), mult iubitul imi este deja cel mai bun prieten, membrii familiei se impun a fi prieteni, prietenii din copilarie trebuie sa urmeze de-a pururi calea de prieteni(de aia se si numesc "prieteni din copilarie"), colegii de liceu sunt prieteni, pe Facebook am prieteni...asa de multi prieteni sa fie? Nu ahtiez de nicio culoare sa definesc prietenia si notiunea de prieten. Recunosc ca e foarte la moda tema si, cum ziceam mai devreme, inca nu am iesit de tot din hibernare.
Si ca sa trag o linie si-o concluzie, asa de prieteni imi sunt toti, incat cred ca pana la urma cel mai sincer prieten va ramane domnul Vecinel.


*a se mirosi ironia si farama de agasare

Totul e despre litera _

 Vreau sa i_cep pri_ a spu_e "deci".
Deci, eu _u stiu daca ci_eva citeste sau trage cu ochiul la ce scriu si postez eu pe aici, i_ afara de apropiati. _u-s sfioasa de fel, dar _u imi place sa fac public pri_ tot felul de mijloace (ex. YM, Facebook s.a.m.d) fiecare postulet retardat de-al meu. I_sa, rece_t mi s-a reprosat...poate ca-i mult spus. Sa zicem ca mi s-a imputat ca _u am o tematica si ca, citez di_ vorbele acuzatorului, "ai prea multa culoare si _icio idee generala".

Am onoarea de a va expune ideea generala a blogului meu: litera _ .

Sper ca toata lumea este multumita, desi su_t ferm hotarata (da, u_ pleo_asm) ca publicul meu exista i_tr-u_ _umar extrem de mic sau, i_exista (da, u_ cuva_t i_ve_tat).


U_ A_ _ou bu_ va doresc!

Eu bac, tu baci...anu' ăsta nu se bace!

"Potrivit centralizărilor realizate de Adevărul, doar 44 la sută din candidaţi au trecut examenul în acest an. Diferenţa faţă de anul trecut, când de asemenea rezultatele au fost catalogate drept cele mai proaste din istorie, este uriaşă: peste 20 de procente."

Şi uite-aşa, săracii elevi, se-apucă de cântat cântece de jale şi totul se varsă în capul lor. Mie, sinceră să fiu, cel mai milă îmi este de ei, elevii..săracii...îndureraţii! Părinţii taie bugetul de buzunar, certuri în fiecare zi - Nu eşti în stare nici Bacul să-l iei! Aşa te-am crescut?!- sau -Ce le zic eu colegilor la servici? Mor de ruşine!-, prietenii te privesc altfel... Iar ei, săracii, mititeii, ca şi noi ăi' mai bătrâni, s-au străduit cât au putut; unii poate deloc, dar serios acum, s-a omorât vreodată cineva pentru examenul ăsta?

Şi uite-aşa, ajung eu să-mi dau cu părerea: PROFESORII! Ei sunt de vină, fi-le-ar predatu' să le fie! Nişte incompetenţi, ignoranţi, nepricepuţi şi nepregătiţi. Asta nu pentru că am eu mentalitate de babetă. N-am! Doamne fereşte! Da' doar n-o să-i învinovăţim pe elevii, săracii, amărâţii!
"JOS MINISTRUL! JOS SISTEMUL!", strigă părinţii, care şi ei la rândul lor, tot pe profesori ajung să-i culpabilizeze. Şi ministerul zice că generaţiile sunt din ce în ce mai slabe, că elevii (sărăcuţii) nu învaţă, vin aiurea pe la examene fără să pună, dom'le, mâna pe carte. Punând cărţile pe faţă, e o mare labă asta cu generaţiile slabe şi proaste. Lumea s-a format, focul s-a descoperit, nu mai sunt roţi pătrate de multă vreme! Gata! A trecut vremea filozofilor şi-a iluminaţilor şi-a inventatorilor...toate-s la botul nostru acum. Nu noi suntem mai proşti, planeta asta e deja plictisitoare că s-au cam descoperit toate.
Dar, bineînţeles, conform înaltelor şi academicelor minţi din învăţământ, elevii trebuie să călătorească pe Luna, să atingă nivelul maxim de inteligenţă şi chibzuinţă.

Aoleu-oleu-oleu! Unde eşti tu oare, ăla de scria şi râdea de noi toţi?

Cuvant (cu) cheie!

Californication e un serial naspa! E scarbos, are prea mult sex si dirty talk, exagerat de multa bautura si droguri, sex am mai zis?!, organe genitale tot tacamu'. Dar asa, in cantitati industriale! Si cu toate astea, am vazut toate episoadele de pana acum...

Inca un examen si-am scapat. Lungi mai sunt sesiunile la noi!

Topul subiectelor intre pensionari : Doctorii mint! Parlamentarii dorm! Magistratii-s corupti! (as fi rezervat un intreg post pentru asta, dar e canicular afara si nu pot vorbi despre batrani in conditiile astea).

Imi place piesa asta (chit ca-i cu tenta houser asea) : Mike Posner - Cheated (dj Kue Remix)

Noi, romanii

Suntem un neam de ciobani.
Si nu o sa ne treaca ciobania asta niciodata.

Scrisoare către incompetenţă

Dragă CFR,

Ai reuşit încă o dată să mă calci pe nervi cu desăvârşire. Îţi mulţumesc pentru cele 20 de minute pe care le-am aşteptat datorită blocării sistemului computerizat în toată Gara de nord. Desigur, îmi place foarte mult să stau cu stresul că voi pierde trenul prin gara cu iz de boschetar. N-aş putea, doamne fereşte, să am pretenţia să angajaţi un tehnician care să fie pregătit pentru astfel de situaţii, că doar suntem şi noi un rahat de capitală europeană plină de veleităţi.

Apreciez că, într-un sfârşit, au reuşit să repare calculatoarele dar că tot ceea ce s-a putut face este să mi se dea (de fapt, să ni se dea la toţi care doream să fim călători şi consumatori ai minunatelor voastre servicii) bilet fără loc, căci bine'nţeles că eu în cele 4 ore şi 50 de minute nu aveam altceva mai bun de făcut decât să mă plimb prin tren cedând locul oamenilor care urcau pe parcurs şi a căror gară nu i-a dezamăgit.

M-am trezit de dimineaţă cu bucuria vacanţei în suflet, dar, stai fără grijă, că mi-a trecut. Aşadar, îţi sunt recunoscătoare că mi-ai stricat această zi, atât mie, cât şi altora care au făcut cozi interminabile în spatele meu.

În final, închei prin a-mi asuma în mare parte vina pentru cele întâmplate şi asta pentru că dintr-o pură comoditate, eu încă mai apelez la serviciile fetide ale CFR-ului.

O româncă.

Nu se mai zice ca "ciupercile dupa ploaie"

se zice "ca Guess Who la toate balurile".

Mizerie în oraş sau mizerie de oraş?

Urăsc să ies pe lumină afară în perioada asta. De ce? E simplu. Zăpadă neagră, de-a dreptul dezagreabilă care aşteaptă să se topească pe trotuare, apă slinoasă şi infectă care se scurge de-a lungul străzilor, de pe poduri...ca să nu mai zic de ţurţurii care picură cu ameninţări morbide de a-ţi spinteca ţeasta în caz de cădere. Măcar noaptea nu le văd şi trăiesc cu iluzia că-i mai plăcut şi mai curat.

*cu tot riscul de a fi criticată asupra titlului

Am prea multe haine gri.
Ce viata monotona!

Hey there, stinky!

Imi este dor sa ma lamentez despre ce se intampla in jurul meu, pentru ca..let's face it, we're a bunch of unsatisfied people. Ceea ce multa lume stie despre mine este ca am simturile acute ale unui om orb..and so begins my journey in this stinky disgusting world.
Nu este zi eu sa ma urc in ratb si sa nu imi pluteasca pe sub nas tot felul de mirosuri..dar pe langa cele de boschetar, alcool (IT'S 7 IN THE MORNING, FOR CRYING OUT LOUD!!), naftalina, transpiratie si daca esti norocos mai respira unul langa tine caruia ii miroase gura a canal, cel mai tare ma scarbeste mirosul de par nespalat..adica de sebum. People, you don't need shampoos and conditioners, just wash your freakin' hair! Obisnuiesc sa ma uit pe geam sau sa fixez un punct random si sa ma gandesc la nimicuri, nu'mi place sa ma holbez la oameni. In inghesuiala aia, cand toti stau lipiti la modul pervers si inappropriate, sa vina cineva langa tine cu miros de par nespalat...dear god! Nu inteleg ce reprezinta asta..poate sunt fani ai lui Henry al VIII-lea sau orice alt personaj al secolului al XVI-lea care credea ca apa inseamna moarte si se spala doar o data pe an...sau poate au un cult al putorii...
No, people are just careless...it's that simple!
Oh well, cat timp altii se lupta si tipa pentru tara, mie imi cade nasul prin autobuz. How was your day?

dragoBT(S)

Am realizat ca poporul roman e'un popor de iubareti, de dragastosi...de futangii! Valentine's Day (pitzi din sua zic 'vi di'), azi Dragobete, acusi Dragaica aka Sanzienele..ca si'atunci pun fetele busuioc sub perna sa'si vada minunea pe care le'a sortit'o viata in materie de barbati..pana si lui 8 martie ii poti da o conotatie sexuala, ca deh..ziua femeii si ce crezi ca vrea toate femeile pana la urma?!
Auzisem intr'o vreme ca s'au facut nu stiu ce sondaje pe nu stiu care an si s'a ajuns la concluzia ca dupa ce a intrat Valentine's-ul asta la noi, a crescut procentul gravidelor, al avorturilor (ca doar nu vrei sa te arunce ma'ta pe geam cu copchil cu tot) si al bts-urilor. Pai saracul baiat, iti da si el un ghiocel acolo, iti pregateste o seara romantica si se trezeste in doua zile la doctor ca are mancarimi in zona rusinoasa.
Singurul lucru pe care il regret este ca atunci cand ma plictisesc la cursuri si desenez floricele la colturile foilor, vreau sa desenez si o inimoara, ca asa faceam de cand eram mica, dar mi se acreste cand vad inimioare peste tot in oras, pe net, la tv (mai trag cu ochiul cand apuc)...

Don't get me wrong, am fost si eu indragostita si iubesc pe zi ce trece tot mai incredibil de mult.
Incheiat'am siropos.

Every day comes with its own surprises

Ce viata colorata!
[prin noiembrie] Trecere de pietoni in fata la Romexpo: se face verde la semafor, vrem sa traversam si un domn ne opreste speriat, isteric, spasmodic, trece mana in fata noastra si zice "STATI CA VINE!!" Nu era niciun motiv de ingrijorare..venea doar o dubita, care, evident, a oprit..a urmat un 'aa' de calmare, insa n'a fost de ajuns ca tot acolo a ramas intepenit, alb la fata si paranoic.
In aceeasi zi, intrand in Romexpo: pe o masina neagra, poza unui domn cam negru la ten, falcos, gras as putea spune, cu gusa, poza sub care scria : 'MICUTZZU! Cursier de noapte. Tel. 074...'

[saptamana asta] Mc'd de la Romana : toaleta cu doua cabine, una ocupata cu o femeie care se usura, cu usa deschisa, cu fundul mult deasupra veceului...scremea, gafaia, cauta disperata hartia igienica.
Aceeasi zi, la pasajul ala matrix de metrou : femeie, la 35-40 de ani, par scurt, vopsita albastru in cap. ALBASTRU ASA!!!

Si cand credeam ca le'am vazut pe toate, intru in bloc si o vad pe vecina batranica fumand in fata scarii ca in fiecare zi..caut cartela de interfon in geanta si ma izbeste un miros ciudat, cunoscut, verde! ma uit inspre ea..si vad un gigi(da click) la ea in mana..As fi putut crede ca'i tigara daca nu iesea fumul asa negru si nu recunosteam parfumul..

hai cu soundtracku'


Dj Shadow feat Mos Def - Six days

Leru'i ler si ia mai taci..

[prin iulie]

Berea se bea, prin definitie, cu sticla si nu cu paharul. Ce fel de barbat esti tu cand raspunzi cu 'Da!' la intrebarea 'Va aduc pahare?' ?!

[recent si...mereu]

Nu exista 'Te iubesc si pe tine si pe tine..l'am iubit si pe el si pe celalalt.' Nu e politically correct sa treci de la o pereche de ochi la cealalta cu aceleasi umezeli in chiloti. Nu se admite nici macar provizoriu gandirea asta..Iubesti o data si punct..sau virgula daca urmeaza altcineva alaturi de care vei impartasi moartea, iar in cazul asta e tabietul mariajului.

Te iubesc astazi, iar maine trebuie sa uit de tine si sa te pun in cutiuta mea de iubiri pierdute..dar fara nicio grija, ca maine voi iubi pe ..Stai!

Rationamente false..daca ai sti, individ trist cu preconceptii, ca nu stii, de fapt, nimic!

a s t e n i a c l a u d i e i

Claudia: Tu nu vezi că totul în jurul meu s'a travestit? Apa'i mai sărată, băieţii nu mai vor fete cu ţâţe mari, nu mai mănâncă nimeni Sugus şi să nu mai zic cât de repede trece timpul..babilonie!

Cu o gura de aer rece si'un pahar de cola parca mai scapi de teama de degringolada..Nu se va ruina nimic, atata timp cat vecina mea continua sa'si scoata pechinezul la 05.50 afara. Am sa ma gandesc ce se va intampla dupa ce va muri (voi omori) pechinezul. Reviriment, cel putin asta sper!

Claudia: S'au scumpit ţigările în ultimul hal şi acum fumez mai rău ca niciodată. Dacă ar avea cineva sânge'n coaie să'mi spună că mă agit degeaba... Da' lumea zice că am dreptate şi dă din cap în semn afirmativ de parcă eu aş avea nevoie de o confirmare. N'am nici bere'n frigider!