Porti o conversatie normala cu o persoana , indiferent ca ti-e prieten/ cunostinta/ ruda sau de abia ati facut schimb de nume. Totul decurge placut, apreciezi foarte mult ca poti socializa si ca te descurci in a-ti face placuta prezenta. Mai arunci o gluma, un compliment, o fraza scurta despre vremea de afara. Gesticulezi putin, dar nu prea mult (sau poate un pic mai mult daca ai baut cana aia mare de cafea sau ai avut o dimineata agitata), zambesti, faci contact vizual. Aproape ca ai asteptat toata ziua sa porti discutia asta simpatica si te simti asa de bine.
Dar uite-o cum vine! Blegule, prostanacule, ai comis-o! Secunda aia cand realizezi ca intre sinapsa care s-a creat in capsorul tau neghiob si actiunea de a deschide gura si articula cuvintele respective, trebuia sa existe o clipa de...abtinere. Ce-ai facut? De ce?! Observi cum partenerul tau conversational a receptat stupizenia pe care tocmai ai spus-o. Pupilele se dilata, fruntea se increteste incet intr-un mod deranjant si... a venit. Gata. Este aici. Momentul de liniste. Amandoi ati tacut. Ce a fost odata un dialog placut, a devenit acum o tacere apasatoare in care tu ai prefera sa fii la 5 metri sub pamant, mancat de furnici, decat sa fii prezent la tragicul dezastru verbal. O caldura vine din interior si se prelinge in toate membrele tale superioare, inferioare, invizibile, s.a.m.d. Simti cum se nasc bobitele umede de transpiratie.
Si acum, in timp ce te simti pricajit si netot, ar fi timpul sa te salvezi. Trebuie sa incepi sa te gandesti sa spui ceva. Repede! Repede! Nu este timp!
"Scuze, chiar nu mi-am dat seama! Voiam sa zic ca..." si aici introduci cea mai mare nascoceala pe care mintisoara ta umila o poate inventa. Ca ai visat unicorni multicolori sau ca ploua cu broaste sau ca te-ai lovit la cap inainte sa bei cana aia nenorocita de cafea, nu are importanta. Scoate-te din rahat ca te sufoci.
Da, mototolule, in viata reala nu exista backspace.
No comments:
Post a Comment
Shoot!