Be my friend
Hold me, wrap me up
Unfold me
I am small
I'm needy
Warm me up
And breathe me
Hold me, wrap me up
Unfold me
I am small
I'm needy
Warm me up
And breathe me
Black Swan
Plictisitoare, agasanta, excesiva, a vanilla kind of person. Una din astea ma va carateriza la sfarsitul lecturarii acestui post, dar am asteptat cu prea multa nerabdare sa-l scriu si as zice "putin imi pasa" ...hai totusi sa nu zic!
INTRARE: Dupa cateva pertractari care au rezultat in luarea unei decizii destul de proaste si secatoare de buzunare, am cumparat biletele la film. Vazusem trailerul, vazusem Gala Oscarului (nu, n-am imbatranit) si stiam ce premii a luat si la ce categorii a fost nominalizat...mai pe scurt, eram informata despre film dar m-am asezat pe scaunul din cinema fara cine stie ce emotii coplesitoare.
IESIRE: Doamne! Ce film frumos! Ba nu, frumos e prea putin spus...minunat! Vai! N-am cuvinte! Si alte exclamatii frapante, priviri in gol si cugetari asupra filmului.
Black Swan este, fara drept de apel, o capodopera. Rolul care i s-a dat lui Natalie Portman este de o complexitate uluitoare si modul in care a reusit sa si-l individualizeze merita nu un Oscar, ci vreo 10.
Remarcabila pentru mine a fost personalizarea afectelor ei incepand de la esecul mamei de a fi balerina si continuarea visului prin fiica ei, toata sinchiseala si dadaceala pe care i-a acordat-o, obsesia taiatului unghiilor, obsesia scarpinatului, obsesia pseudoblepsiei, dorinta impetuoasa de a fi Lebada Neagra, tumultul perfectiunii si toata naivitatea Ninei indusa de circumstante si de persoanele care o intimidau.
Cele 103 minute care definesc si "pun in scena" baletul Lacul Lebedelor (Ceaikovski zau ca ar fi mandru!) sunt incercarile Ninei de a-si indeplini perfect aspiratia si incercarile celor din jur de a o scoate dintr-un corp bolnavicios, timid si mult prea echilibrat. Nu filmul este inspaimantator, ci descoperirea de sine si substituirea acestui sine cu un alter ego care sa se plieze perfect pentru rolul de Lebada neagra, cat si pentru viata ei sociala si personala.
Mi s-a parut dezamagitor si deranjant sa vad doua fete ca se uita la Black Swan pe tren, privind cu niste ochi foarte anosti si inexpresivi laptopul. Le-am injurat in gand...fie-mi iertat!
INTRARE: Dupa cateva pertractari care au rezultat in luarea unei decizii destul de proaste si secatoare de buzunare, am cumparat biletele la film. Vazusem trailerul, vazusem Gala Oscarului (nu, n-am imbatranit) si stiam ce premii a luat si la ce categorii a fost nominalizat...mai pe scurt, eram informata despre film dar m-am asezat pe scaunul din cinema fara cine stie ce emotii coplesitoare.
IESIRE: Doamne! Ce film frumos! Ba nu, frumos e prea putin spus...minunat! Vai! N-am cuvinte! Si alte exclamatii frapante, priviri in gol si cugetari asupra filmului.
Black Swan este, fara drept de apel, o capodopera. Rolul care i s-a dat lui Natalie Portman este de o complexitate uluitoare si modul in care a reusit sa si-l individualizeze merita nu un Oscar, ci vreo 10.
Remarcabila pentru mine a fost personalizarea afectelor ei incepand de la esecul mamei de a fi balerina si continuarea visului prin fiica ei, toata sinchiseala si dadaceala pe care i-a acordat-o, obsesia taiatului unghiilor, obsesia scarpinatului, obsesia pseudoblepsiei, dorinta impetuoasa de a fi Lebada Neagra, tumultul perfectiunii si toata naivitatea Ninei indusa de circumstante si de persoanele care o intimidau.
Cele 103 minute care definesc si "pun in scena" baletul Lacul Lebedelor (Ceaikovski zau ca ar fi mandru!) sunt incercarile Ninei de a-si indeplini perfect aspiratia si incercarile celor din jur de a o scoate dintr-un corp bolnavicios, timid si mult prea echilibrat. Nu filmul este inspaimantator, ci descoperirea de sine si substituirea acestui sine cu un alter ego care sa se plieze perfect pentru rolul de Lebada neagra, cat si pentru viata ei sociala si personala.
Mi s-a parut dezamagitor si deranjant sa vad doua fete ca se uita la Black Swan pe tren, privind cu niste ochi foarte anosti si inexpresivi laptopul. Le-am injurat in gand...fie-mi iertat!
Subscribe to:
Posts (Atom)