Mai citeste-o poezie!

Ar trebui

       Ana Blandiana

Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...

Urasc pasajele.

• pe ala de la Unirii
• pe ala de la Victoriei
• pe ala dintr-o carte in care se descrie prea mult o camera
• pe ala din viata prin care trebuie sa trec cu ochii umflati de lacrimi
• pe ala dintre blocuri care miroase vesnic a urina
• pe ala dintre mine si fericirea absoluta

motanul toarce, eu ma-ntoarce (adica ma intorc)

S-a asezat praful pe aici si trebuie sa-l sterg. Presimt o alergie la microparticulele de absenta si pierdere a obisnuintei in exprimare. Dar trebuie! Ambitie exista...pentru moment.
Trei intrebari imi pun acum. Parca nu le-as sti raspunsul.

1. Cand gandesti, gandesti pentru tine. Nu?
2. Cand vorbesti, vorbesti ca sa te auda altii. Nu?
3. Cand scrii, scrii pentru tine, dar nu mereu ai vrea sa te citeasca altii. Cum e asta?

Revin cu mai mult tupeu.

Adevarul despre gafe sau cum sa faci pipi pe tine

Porti o conversatie normala cu o persoana , indiferent ca ti-e prieten/ cunostinta/ ruda sau de abia ati facut schimb de nume. Totul decurge placut, apreciezi foarte mult ca poti socializa si ca te descurci in a-ti face placuta prezenta. Mai arunci o gluma, un compliment, o fraza scurta despre vremea de afara. Gesticulezi putin, dar nu prea mult (sau poate un pic mai mult daca ai baut cana aia mare de cafea sau ai avut o dimineata agitata), zambesti, faci contact vizual. Aproape ca ai asteptat toata ziua sa porti discutia asta simpatica si te simti asa de bine.

Dar uite-o cum vine! Blegule, prostanacule, ai comis-o! Secunda aia cand realizezi ca intre sinapsa care s-a creat in capsorul tau neghiob si actiunea de a deschide gura si articula cuvintele respective, trebuia sa existe o clipa de...abtinere. Ce-ai facut? De ce?! Observi cum partenerul tau conversational a receptat stupizenia pe care tocmai ai spus-o. Pupilele se dilata, fruntea se increteste incet intr-un mod deranjant si... a venit. Gata. Este aici. Momentul de liniste. Amandoi ati tacut. Ce a fost odata un dialog placut, a devenit acum o tacere apasatoare in care tu ai prefera sa fii la 5 metri sub pamant, mancat de furnici, decat sa fii prezent la tragicul dezastru verbal. O caldura vine din interior si se prelinge in toate membrele tale superioare, inferioare, invizibile, s.a.m.d. Simti cum se nasc bobitele umede de transpiratie.

Si acum, in timp ce te simti pricajit si netot, ar fi timpul sa te salvezi. Trebuie sa incepi sa te gandesti sa spui ceva. Repede! Repede! Nu este timp!

"Scuze, chiar nu mi-am dat seama! Voiam sa zic ca..." si aici introduci cea mai mare nascoceala pe care mintisoara ta umila o poate inventa. Ca ai visat unicorni multicolori sau ca ploua cu broaste sau ca te-ai lovit la cap inainte sa bei cana aia nenorocita de cafea, nu are importanta. Scoate-te din rahat ca te sufoci.

Da, mototolule, in viata reala nu exista backspace.

Ce-am mai facut este nimic

Se pare ca n-am mai reusit sa iscalesc nimic pe aici. Puterea creatoare a cerebelului meu a luat-o pe cai incalcite. Si pentru a-mi reveni si continua sa fiu o lectura placuta si amuzanta sau dezagreabila si pestilentiala cititorilor meu imaginari, am gasit cateva quotes care ar putea, carevasazica, sa ma indrume inapoi spre postarile mele minunate si pline de nonsens.

"I put a piece of paper under my pillow, and when I could not sleep I wrote in the dark." Henry David Thoreau

"Know something, sugar? Stories only happen to people who can tell them." Allan Gurganus

"I don't like to write, but I love to have written." Michael Kanin

"You can be a little ungrammatical if you come from the right part of the country." Robert Frost

"Nothing you write, if you hope to be any good, will ever come out as you first hoped." Lillian Helman

"I try to leave out the parts that people skip." Elmore Leonard

"Write in recollection and amazement for yourself." Jack Kerouac

"Caress the detail, the divine detail." Vladimir Nabokov
 
"Stick to the point." W. Somerset Maugham


"When genuine passion moves you, say what you've got to say, and say it hot." D.H. Lawrence

"Suspect all your favorite sentences." Kenneth Atchity

"Writing is a sweet, wonderful reward…" Franz Kafka

"…writing comes more easily if you have something to say." Sholem Asch

   
 

Cum să te aperi de căldură sau nopți dezvelit-dezgolite

 Trândăveala asta incandescentă e de-a dreptul...extenuantă. Nu știu ce urmărește D-l Soare, dar trebuie să-l înștiințez că perluțele alea de pe buza superioară, sunt de fapt sudoare și sunt tare inestetice. 
  D-l Soare vrea fetițe goale, piciorușe cu piele roz și muntișori pe frunți. Dar o să-l înștiințez, din nou, că piciorușele sunt de fapt vineții, iar iluzia fetelor e, nici mai mult nici mai puțin, o dogoreală drăcuită, al dracului să fie. D-le Soare, să mă minți, se poate? Să-mi spui că mâine vine ploaia și eu să te scutesc de atâtea înștiințări? Se cuvine să-ți ții poftele pentru tine și noi să stăm precum curcile, cu gura deschisă în ploaie?
 
  Pretenții? Vă spun eu data viitoare.

Lack of..

 Câteodată cred că nu mai știu să scriu. Dar de fapt, n-am ce.
 
 Prietenii mei imaginari, respectiv cititorii mei, sunt deziluzionați de lipsa mea de fler. Nu mai știu, frățică, să mă orientez printre cuvinte.
 
 Sper că e temporar.

E ciudat cum nu ma intereseaza niciodata viata unui scriitor, mai ales cand imi place ce scrie. Mi-e frica sa nu-l desconsider in caz ca aflu ceva cu care nu sunt de acord. Si e si mai ciudat cum ma intereseaza asa de mult viata actorilor. Pe ei ii pot dispretui in timp ce le admir talentul. Ce-o mai fi si asta...

One of those days

Cu totii avem o zi "din aia" (negresit, poate fi de rau sau de bine) .
O zi in care simt nevoia sa beau cafea la 8 seara.
O zi in care ma cert cu prietenul de la un nimic, tipam, ajung sa plang, dezgropam trecutul si apoi ne recunoastem prostia si desertaciunea neintelegerii (impacarea merita!).
O zi in care am impresia ca nu fac nimic cu timpul liber.
O zi care trece prea repede pentru ca m-am trezit la 3 amiaza.
O zi in care m-am saturat de stat in casa, desi am intrat de zece minute pe usa.
O zi cand scriu fraze una sub alta pentru ca e chic.

Barfim, barfim, dar pe noi cine?

Cutez a ma arunca in razboiul dintre sexe.
Am principii feministe si totusi, mereu m-am inteles mai bine cu baietii. Cu toate astea, tin mortis sa subliniez ce frumoase sunt femeile cand barfesc. Zic asta nu pentru ca sunt o partizana a artei barfitului, dar v-ati uitat vreodata la doua femei care calomniaza in secret pe altcineva? Cum li se lumineaza fata la aflarea noii vesti, convingerea (oarba, desigur) cu care relateaza detaliile, momentul in care rad sau se simt scandalizate de cele discutate...e clipa lor! E amuzanta naivitatea celor care stau hotarate, cu mainile incrucisate, si sustin ca barfa este pentru cei slabi si ca mai bine si-ar vedea de viata lor decat de a altora. Dar vai, prostutilor, habar nu aveti cat de des faceti si voi acelasi lucru. Dau un exemplu copilaresc (pentru ca altceva mai palpabil nu-mi trece prin minte): cand stati la semafor si vedeti o anume persoana cu un caine urat, dar care totusi ii seamana atat de bine, remarca aia pe care o faceti in capul vostru si nevoia de a povesti cuiva ce ati vazut, este, fara indoiala,  b a r f a; barfiti cu gandul.

Si indraznesc a schimba pagina si a zice : ce seci sunt barbatii cand barfesc! Ce lipsa de entuziasm, ce cuvinte sarac alese dintr-un vocabular mult prea familiar, ce uscaciune de detalii. De la departare, nici nu-ti dai seama cand au inceput sa palavrageasca despre unul - altul. Expresia fetei e la fel de serioasa si barbateasca, unde e pasiunea?!
Judecati-ma si aruncati-ma la caini. Nu-i frumos sa barfesti si nu-i frumos sa definesti o femeie ca fiind prin natura barfitoare. Dar, data viitoare cand mergeti intr-un loc public si ramaneti cateva secunde singuri (cu gandurile sau la masa), uitati-va in jur si minunati-va.

Fie-va lectura prietena

Astazi ("cel mai cotidian" si pozitiv inceput) creierasul meu s-a trezit putin din hibernarea de iarna (ar fi cazul ca vin examenele, nervoasele), si anume, m-am gandit la prietenii mei. Stiu ca-i un subiect mainstream, e si mai mult un cliseu, dar intamplarea face ca...nu ma prea intereseaza. Trecand peste episodul de indiferenta la care tocmai ati asistat, azi (da, astazi 10 ianuarie 2012) un vecin care mereu mi se adreseaza cu "Buna ziua, vecinica!", isi aducea in casa o mare masa de lemn. Neavand loc pe unde sa trec ca sa ies de pe palier si observand ca nici el nu ma vede, am zis cu o voce stinsa "Pardon!". Domnul "vecinel" (ca sa-l tratez si eu cu aceleasi parazitare politeturi diminutivate) imi ofera o tuse tebecista si zice : "Da, domnisoara, poftiti! Ma scuzati ca am blocat drumul...va fac loc, cum sa nu, doar suntem prieteni." Opaa!

Si uite-asa am scos pamente de la naftalina si am inceput sa meditez asupra faptului si vesnicei, oarecum retorice, intrebari "Cati si care sunt prietenii mei?"

Toata lumea vrea sa fie prietena cu cineva. Nu zic prietenoasa, pentru ca nu se incadreaza suficient de mult in ceea ce vreau sa zic; tata vrea sa vorbesc cu el ca si cum as vorbi cu un prieten (like that's ever going to happen), mult iubitul imi este deja cel mai bun prieten, membrii familiei se impun a fi prieteni, prietenii din copilarie trebuie sa urmeze de-a pururi calea de prieteni(de aia se si numesc "prieteni din copilarie"), colegii de liceu sunt prieteni, pe Facebook am prieteni...asa de multi prieteni sa fie? Nu ahtiez de nicio culoare sa definesc prietenia si notiunea de prieten. Recunosc ca e foarte la moda tema si, cum ziceam mai devreme, inca nu am iesit de tot din hibernare.
Si ca sa trag o linie si-o concluzie, asa de prieteni imi sunt toti, incat cred ca pana la urma cel mai sincer prieten va ramane domnul Vecinel.


*a se mirosi ironia si farama de agasare

Totul e despre litera _

 Vreau sa i_cep pri_ a spu_e "deci".
Deci, eu _u stiu daca ci_eva citeste sau trage cu ochiul la ce scriu si postez eu pe aici, i_ afara de apropiati. _u-s sfioasa de fel, dar _u imi place sa fac public pri_ tot felul de mijloace (ex. YM, Facebook s.a.m.d) fiecare postulet retardat de-al meu. I_sa, rece_t mi s-a reprosat...poate ca-i mult spus. Sa zicem ca mi s-a imputat ca _u am o tematica si ca, citez di_ vorbele acuzatorului, "ai prea multa culoare si _icio idee generala".

Am onoarea de a va expune ideea generala a blogului meu: litera _ .

Sper ca toata lumea este multumita, desi su_t ferm hotarata (da, u_ pleo_asm) ca publicul meu exista i_tr-u_ _umar extrem de mic sau, i_exista (da, u_ cuva_t i_ve_tat).


U_ A_ _ou bu_ va doresc!

Fara doar si poate totusi

Din seria "Aberatii in noaptea de Craciun", enumeram:

-In decembrie cuvantul "porcarie" se refera numai la porc.
-Un roman zicea odata "Craciunul fara soric e ca porcul fara piele". Mare om!
-La -2 grade afara, vezi cetateni bacauani stand pe banca-n parc.
-Paradigma unui bun avocat merge pe conceptia "Sharks are born swimming". Eu vin si zic ca si oamenii la fel.

Sunt stearpa de idei pentru ca nu ninge.

Celor naivi

O inversiune filozofica si prozaica de genul "Nimeni nu merita nimic si nimicul nu merita pe nimeni" chiar poate schimba viata unui natang indiferent.





Nota : a nu se mai rotila cuvintele intr-o fraza si a nu se mai juca cu intelesul lor.

Ma uit la bunica si observ cat a plictisit-o viata. Adauga mereu ceva nou la mancare, pentru ca s-a saturat sa faca o viata intreaga aceeasi reteta la fel. O data la doua veri varuieste peretii alta culoare.

Unii nu-si doresc o viata lunga.