Mai citeste-o poezie!

Ar trebui

       Ana Blandiana

Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...

Urasc pasajele.

• pe ala de la Unirii
• pe ala de la Victoriei
• pe ala dintr-o carte in care se descrie prea mult o camera
• pe ala din viata prin care trebuie sa trec cu ochii umflati de lacrimi
• pe ala dintre blocuri care miroase vesnic a urina
• pe ala dintre mine si fericirea absoluta

motanul toarce, eu ma-ntoarce (adica ma intorc)

S-a asezat praful pe aici si trebuie sa-l sterg. Presimt o alergie la microparticulele de absenta si pierdere a obisnuintei in exprimare. Dar trebuie! Ambitie exista...pentru moment.
Trei intrebari imi pun acum. Parca nu le-as sti raspunsul.

1. Cand gandesti, gandesti pentru tine. Nu?
2. Cand vorbesti, vorbesti ca sa te auda altii. Nu?
3. Cand scrii, scrii pentru tine, dar nu mereu ai vrea sa te citeasca altii. Cum e asta?

Revin cu mai mult tupeu.

mulier, -eris

Inceputul unei dimineti in viata unei femei nu este unul tocmai placid. Se spala pe dinti, se demachiaza (pentru ca asa a citit ea in revista preferata), bea o cafea, se pripeste sa se imbrace, se impiedica de un pantof, isi da seama ca e doar pe jumatate imbracata si isi pierde capul. Cu un ruj intr-o mana, se grabeste sa tranteasca lucrurile care i se par "vitale" in geanta care statea cu fundu-n sus pe un scaun si ajunge la momentul critic al diminetii: se vede in oglinda. Nu. Bluza respectiva nu merge cu pantalonii aia nenorociti. Incearca fusta cu o culoare pretentioasa,pe care o are de mult timp,dar ii aminteste de ceva drag. Nu este timp sa deschida dulapul pentru a se documenta in materie de incaltaminte si-si trage pe picior pantofii de care s-a impiedicat si iese din casa. Primul gand? Trebuie sa faca cumparaturi.

Noi, femeile, suntem niste fiinte mici, delicate, persecutii ale cumparaturilor/magazinelor. Cine ne poate ajuta? Nu se stie. Lipsa de bani, probabil, dar si-atunci...gasim noi o cale.

Adevarul despre gafe sau cum sa faci pipi pe tine

Porti o conversatie normala cu o persoana , indiferent ca ti-e prieten/ cunostinta/ ruda sau de abia ati facut schimb de nume. Totul decurge placut, apreciezi foarte mult ca poti socializa si ca te descurci in a-ti face placuta prezenta. Mai arunci o gluma, un compliment, o fraza scurta despre vremea de afara. Gesticulezi putin, dar nu prea mult (sau poate un pic mai mult daca ai baut cana aia mare de cafea sau ai avut o dimineata agitata), zambesti, faci contact vizual. Aproape ca ai asteptat toata ziua sa porti discutia asta simpatica si te simti asa de bine.

Dar uite-o cum vine! Blegule, prostanacule, ai comis-o! Secunda aia cand realizezi ca intre sinapsa care s-a creat in capsorul tau neghiob si actiunea de a deschide gura si articula cuvintele respective, trebuia sa existe o clipa de...abtinere. Ce-ai facut? De ce?! Observi cum partenerul tau conversational a receptat stupizenia pe care tocmai ai spus-o. Pupilele se dilata, fruntea se increteste incet intr-un mod deranjant si... a venit. Gata. Este aici. Momentul de liniste. Amandoi ati tacut. Ce a fost odata un dialog placut, a devenit acum o tacere apasatoare in care tu ai prefera sa fii la 5 metri sub pamant, mancat de furnici, decat sa fii prezent la tragicul dezastru verbal. O caldura vine din interior si se prelinge in toate membrele tale superioare, inferioare, invizibile, s.a.m.d. Simti cum se nasc bobitele umede de transpiratie.

Si acum, in timp ce te simti pricajit si netot, ar fi timpul sa te salvezi. Trebuie sa incepi sa te gandesti sa spui ceva. Repede! Repede! Nu este timp!

"Scuze, chiar nu mi-am dat seama! Voiam sa zic ca..." si aici introduci cea mai mare nascoceala pe care mintisoara ta umila o poate inventa. Ca ai visat unicorni multicolori sau ca ploua cu broaste sau ca te-ai lovit la cap inainte sa bei cana aia nenorocita de cafea, nu are importanta. Scoate-te din rahat ca te sufoci.

Da, mototolule, in viata reala nu exista backspace.

Ce-am mai facut este nimic

Se pare ca n-am mai reusit sa iscalesc nimic pe aici. Puterea creatoare a cerebelului meu a luat-o pe cai incalcite. Si pentru a-mi reveni si continua sa fiu o lectura placuta si amuzanta sau dezagreabila si pestilentiala cititorilor meu imaginari, am gasit cateva quotes care ar putea, carevasazica, sa ma indrume inapoi spre postarile mele minunate si pline de nonsens.

"I put a piece of paper under my pillow, and when I could not sleep I wrote in the dark." Henry David Thoreau

"Know something, sugar? Stories only happen to people who can tell them." Allan Gurganus

"I don't like to write, but I love to have written." Michael Kanin

"You can be a little ungrammatical if you come from the right part of the country." Robert Frost

"Nothing you write, if you hope to be any good, will ever come out as you first hoped." Lillian Helman

"I try to leave out the parts that people skip." Elmore Leonard

"Write in recollection and amazement for yourself." Jack Kerouac

"Caress the detail, the divine detail." Vladimir Nabokov
 
"Stick to the point." W. Somerset Maugham


"When genuine passion moves you, say what you've got to say, and say it hot." D.H. Lawrence

"Suspect all your favorite sentences." Kenneth Atchity

"Writing is a sweet, wonderful reward…" Franz Kafka

"…writing comes more easily if you have something to say." Sholem Asch

   
 

Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă

Și-nc-o dată, măi flăcăi, hooop..stai c-am obosit. Am obosit, nenicule, de atâtea păreri pro și contra privindu-l mai întâi pe ăl mai chel și-apoi p-ăia mai proști.
  Eu, ca și alți românași, am hotărât să mă eschivez de la țigăneală asta de mahala, pe care ei o numesc țanțoș referendum. Frumos cuvânt pentru ceva ce ar trebui să însemne consultare de interes general, dar de care pare-mi-se că se cam face samavolnicie.
  Da, nenicule, săturatu-ne-am de hoțiile PreaChelului, de transformarea asta a constituționalismului într-o deriziune, pe care gurile rele o spun direct dictatură (pe bună dreptate). Poate nu cunosc așa de bine evenimentele politice ale altor țări, dar n-am mai auzit să mai existe așa o sete, o ardoare, de a da un om jos de la scaunul lui "președințesc". Da bine. Bun. Dar pe PreaChel cine l-a votat de două ori? Mă-sa? Tac-su? Intelectul devastator al fiicelor sale? Cică tot noi, românașii, ne-am deplasat frumușel la secțiile de vot și uite-așa am ștampilat hârtiuța aia și-n 2004 și-n 2009. Te rog, nu sări cu motivări de genul "eu nu l-am votat niciodată", că nu are nicio relevanță, românașule, că tu, un singur individ, nu l-ai votat. L-a votat majoritatea concetățenilor tăi iubiți.
  Și istoria zice așa, că PreaChelul a fost primul președinte al României care să fie vreodată suspendat, în anul 2007, dar reinstalat în funcție după o lună prin ce? Prin psihokinezie? Nu, prin referendum popular. Iar după doi anișori, în 2009 lumea l-a votat din nou? Măi să fie...
  Așa s'tem noi, nenicule, ferm convinși că dacă ni s-a acrit, trebuie să dăm înainte cu tupeu și să organizăm mojicii constituționale în care nicio variantă nu ne scoate din mormanul de rahat.
  Nu zic nu, jos cu PreaChelul, dar sus cu ce..? Cu ăilalți doi?! Eu una, n-aș vrea un președinte nici măcar interimar cu prenume de floare. Și asta e o aberație, mai sunt altele, dar sunt ale mele și nu vreau să fie supuse la contradictorialitate.
  Oare n-au mai fost și alți conducători care au făcut altele mai rele? Să-l luăm pe Bush juniorul și să ne gândim câți oameni au murit din cauza și cu voia lui. Și l-a votat poporul de două ori și pe el, criminal de război, dar și-au asumat soarta iar când le-a venit vremea, l-au votat pe un altul.
 
 Nu mai sunt vremurile de caleașcă și baston. Românica e o vraiște, ăsta-i tristul adevăr.

Se imbina plictisite

zilele de august cu romanele politiste.
O juxtapunere posibila doar in orele toride ale amiezii.

Cum să te aperi de căldură sau nopți dezvelit-dezgolite

 Trândăveala asta incandescentă e de-a dreptul...extenuantă. Nu știu ce urmărește D-l Soare, dar trebuie să-l înștiințez că perluțele alea de pe buza superioară, sunt de fapt sudoare și sunt tare inestetice. 
  D-l Soare vrea fetițe goale, piciorușe cu piele roz și muntișori pe frunți. Dar o să-l înștiințez, din nou, că piciorușele sunt de fapt vineții, iar iluzia fetelor e, nici mai mult nici mai puțin, o dogoreală drăcuită, al dracului să fie. D-le Soare, să mă minți, se poate? Să-mi spui că mâine vine ploaia și eu să te scutesc de atâtea înștiințări? Se cuvine să-ți ții poftele pentru tine și noi să stăm precum curcile, cu gura deschisă în ploaie?
 
  Pretenții? Vă spun eu data viitoare.

E-un fel de zi de tra la la. Deci sa ascultam un cover foarte reusit.

Lack of..

 Câteodată cred că nu mai știu să scriu. Dar de fapt, n-am ce.
 
 Prietenii mei imaginari, respectiv cititorii mei, sunt deziluzionați de lipsa mea de fler. Nu mai știu, frățică, să mă orientez printre cuvinte.
 
 Sper că e temporar.

E ciudat cum nu ma intereseaza niciodata viata unui scriitor, mai ales cand imi place ce scrie. Mi-e frica sa nu-l desconsider in caz ca aflu ceva cu care nu sunt de acord. Si e si mai ciudat cum ma intereseaza asa de mult viata actorilor. Pe ei ii pot dispretui in timp ce le admir talentul. Ce-o mai fi si asta...