Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă

Și-nc-o dată, măi flăcăi, hooop..stai c-am obosit. Am obosit, nenicule, de atâtea păreri pro și contra privindu-l mai întâi pe ăl mai chel și-apoi p-ăia mai proști.
  Eu, ca și alți românași, am hotărât să mă eschivez de la țigăneală asta de mahala, pe care ei o numesc țanțoș referendum. Frumos cuvânt pentru ceva ce ar trebui să însemne consultare de interes general, dar de care pare-mi-se că se cam face samavolnicie.
  Da, nenicule, săturatu-ne-am de hoțiile PreaChelului, de transformarea asta a constituționalismului într-o deriziune, pe care gurile rele o spun direct dictatură (pe bună dreptate). Poate nu cunosc așa de bine evenimentele politice ale altor țări, dar n-am mai auzit să mai existe așa o sete, o ardoare, de a da un om jos de la scaunul lui "președințesc". Da bine. Bun. Dar pe PreaChel cine l-a votat de două ori? Mă-sa? Tac-su? Intelectul devastator al fiicelor sale? Cică tot noi, românașii, ne-am deplasat frumușel la secțiile de vot și uite-așa am ștampilat hârtiuța aia și-n 2004 și-n 2009. Te rog, nu sări cu motivări de genul "eu nu l-am votat niciodată", că nu are nicio relevanță, românașule, că tu, un singur individ, nu l-ai votat. L-a votat majoritatea concetățenilor tăi iubiți.
  Și istoria zice așa, că PreaChelul a fost primul președinte al României care să fie vreodată suspendat, în anul 2007, dar reinstalat în funcție după o lună prin ce? Prin psihokinezie? Nu, prin referendum popular. Iar după doi anișori, în 2009 lumea l-a votat din nou? Măi să fie...
  Așa s'tem noi, nenicule, ferm convinși că dacă ni s-a acrit, trebuie să dăm înainte cu tupeu și să organizăm mojicii constituționale în care nicio variantă nu ne scoate din mormanul de rahat.
  Nu zic nu, jos cu PreaChelul, dar sus cu ce..? Cu ăilalți doi?! Eu una, n-aș vrea un președinte nici măcar interimar cu prenume de floare. Și asta e o aberație, mai sunt altele, dar sunt ale mele și nu vreau să fie supuse la contradictorialitate.
  Oare n-au mai fost și alți conducători care au făcut altele mai rele? Să-l luăm pe Bush juniorul și să ne gândim câți oameni au murit din cauza și cu voia lui. Și l-a votat poporul de două ori și pe el, criminal de război, dar și-au asumat soarta iar când le-a venit vremea, l-au votat pe un altul.
 
 Nu mai sunt vremurile de caleașcă și baston. Românica e o vraiște, ăsta-i tristul adevăr.

Putina politichie

M-am regasesc "din nou" vorbind despre campanii electorale. Se pare ca de data aceasta, trendul nu mai consta in culoarea ochilor, ci in exterminarea cainilor maidanezi. Care mai de care mai brutal, mesaje aproape violente despre genocidul cainilor...sa-i zicem politic(os) caninocid.
Dar uite ca n-am buletin de bucuresteanca, deci mai bine tac si votez la mine-acasa, unde vechi primari rasar din temnitele condamnarilor si a dosarelor penale pentru ce credeti? Pentru inca un mandat electoral, ca deh...da bine prin randul alegatorilor sa ai cazier.

Ce se-ntâmplă-n ţara aiasta?

 Eu nu ştiu dacă-mi iubesc sau detest poporul. La ce am asistat în luna ianuarie, a fost, de departe revoltător. Nu, nu mă refer la oamenii cu sânge de ostaşi care au stat în frig şi-n miros de gaz şi-au protestat pentru o ţară mai "cumsecade"; mă refeream la denigratorii care te fac să te trezeşti dimineaţă cu întrebarea "De ce m-am născut în ţara asta?". Lichelele de genul ăstora mă obligă la o repulsie nemaipomenită vis-a-vis de dulcea noastră Românică. Dar sunt şi momente când aflu că nu ştiu care român a realizat o anume realizare formidabilă şi atunci îmi zic "Păi da, că românii sunt destepţi şi cei mai tari!".
 
 Dar tristul adevăr ne indică faptul că nu. Nu suntem cei mai tari, iar ăsta nu e un şoc. Nu ne încadrăm pe scara civilizaţiei moderne şi nici pe cea a unui popor unit. Poate acum vreo douăj'doi de ani, lucrurile stăteau altfel din punctul asta de vedere, al fraternităţii, iar, din păcate, lucrurile stau la fel ca acum douăj'doi de ani din punct de vedere evolutiv. Rămas-am în urmă mult de tot.
 
 Mai există speranţă?! Poate că da, cine ştie. Eu am prins revoluţia în stare de fetus, dar sunt convinsă că oamenii la ora aia au oftat necăjiţi, dar mulţumiţi că au scăpat de ce-a fost mai rău. Zicea cineva că istoria se repetă?! Care-o fi netrebnicul care a grăit blestemul asta nenorocit de real?
 
 Poporul român a fost odată. Acum au mai rămas doar câţiva pierduţi într-o mixtură de ciobani, sălbatici, semidocţi, mediocri în care s-au infiltrat două etnii manipulante, una care vrea să ne fure şi altă care deja fură de mult.
 
 Din vorbele înţeleptului care ne pişa în freză pe toţi, opinez că asta facem şi noi, românaşii : ne pişăm în freză cu guvernări idioate, ne pişăm în freză cu gaze lacrimogene, ne pişăm în freză cu cocktailuri molotov şi, spre regretul tuturor, se pare că ne pişăm în freza mândriei de a fi român.

Shocked!

Peste tot sunt afise cu candidatii la presedintie. Fiecare cu partidul lui, 'dogmele' lui, motto-uri, aberatii si minciuni care intereseaza din ce in ce mai putin pe oameni. Insa, ma declar apolitica si nu doresc sa dezbat niciun subiect legat de tema asta. Ce ma face indignata sunt pozele lor..mai exact ochii!!! Basescu are ochi de Puya. Antonescu are ochi de Puya. Geoana are ochi de Puya. Ar avea si Oprescu, saracul, daca nu l'ar fi lasat mama lui cu ochi caprui pe lume..sau Vadim Tudor, dacar n'ar fi fost de la natura psihopat si on crack all the time. In concluzie, toti au ochii lu' Puya, iar eu sa fiu in locul lui as da in judecata toti organizatorii de campanii electorale.. Pai cum or sa mai pice toate pustoaicele cand vad afisu' ca vine Puya la ele in oras si tine mega-concert, daca ochii lui sunt deja model de tip standard pe piata? Ha?!
Divagand putin de la irisul comercial, pentru aia care's la fel de cartoon lovers/maniacs ca si mine, recomand Chowder! In engleza, evident. Enjoy!