M-am regasesc "din nou" vorbind despre campanii electorale. Se pare ca de data aceasta, trendul nu mai consta in culoarea ochilor, ci in exterminarea cainilor maidanezi. Care mai de care mai brutal, mesaje aproape violente despre genocidul cainilor...sa-i zicem politic(os) caninocid.
Dar uite ca n-am buletin de bucuresteanca, deci mai bine tac si votez la mine-acasa, unde vechi primari rasar din temnitele condamnarilor si a dosarelor penale pentru ce credeti? Pentru inca un mandat electoral, ca deh...da bine prin randul alegatorilor sa ai cazier.
Ma cunosc doar dupa nume
De fiecare data cand completez un chestionar cu intrebari despre caracterul meu, nu pot face diferenta intre calitatile si defectele mele. Nu stiu daca impulsul meu de a fi refractara la rugamintile si deciziile altora ma duc cu o scara mai jos sau mai sus in societate. Nu stiu daca intransigenta mea e binevenita sau e prost vazuta. Imi ia foarte mult timp sa-mi fac o introspectie si niciodata nu e riguroasa.
M-am impiedicat recent de o serie de intrebari de genul asta, printre care una suna asa: "Ce defect nu puteti schimba la dumneavoastra?"
Singurul raspuns categoric care mi-a venit in minte a fost "Am o mica deviatie de sept."
Ar trebui sa fie suficient.
M-am impiedicat recent de o serie de intrebari de genul asta, printre care una suna asa: "Ce defect nu puteti schimba la dumneavoastra?"
Singurul raspuns categoric care mi-a venit in minte a fost "Am o mica deviatie de sept."
Ar trebui sa fie suficient.
La Perla
Opt persoane au fost împuşcate de un poliţist într-un coafor din zona Perla din Capitală. Două dintre victime au murit. Prima
persoană împuşcată de Gheorghe Vlădan a fost casiera, care a fost
nimerită în cap, apoi soţia agentului, după care a tras în restul
persoanelor din unitate. Atacatorul a reacţionat din răzbunare. Mediafax
Cam asa suna o stire din aceasta seara. Ca-n filme, dom'le! N-as vrea sa interpretez prea mult informatiile, dar nu ma pot abtine sa nu precizez rusinea care emana din atributul de politist al domnului pistolar. Ce bine ca nu era frizer! Dar ma rog, sa las sarcasmul deoparte si sa ma exprim in fata celor intamplate. Bravo celor care l-au bagat in politie, bravo celor care nu au efectuat cum trebuie testul psihologic, bravo celor care i-au dat o arma. Si bravo ca ne faceti sa vrem sa purtam vesti antiglont la tuns.
Si presimt ca vor sari apartinatorii M.A.I-ului sa spuna ca a fost o crima din pasiune, ca vezi doamne, era omul gelos. Ca ei nu au putut detecta natura lui de sociopat capabil sa impuste opt oameni aduci cand l-au inrolat in admirabila militie romaneasca. Ca deh, pe-atunci nu era gelos si nu-l supara nevasta.
Eu, de l-as intalni pe el sau altii ca el, le-as sugera ca data viitoare cand au la indemana un pistol si sunt gelosi, sa nu se mai deplaseze pana la frizer si sa se impuste pe ei insisi.
Cam asa suna o stire din aceasta seara. Ca-n filme, dom'le! N-as vrea sa interpretez prea mult informatiile, dar nu ma pot abtine sa nu precizez rusinea care emana din atributul de politist al domnului pistolar. Ce bine ca nu era frizer! Dar ma rog, sa las sarcasmul deoparte si sa ma exprim in fata celor intamplate. Bravo celor care l-au bagat in politie, bravo celor care nu au efectuat cum trebuie testul psihologic, bravo celor care i-au dat o arma. Si bravo ca ne faceti sa vrem sa purtam vesti antiglont la tuns.
Si presimt ca vor sari apartinatorii M.A.I-ului sa spuna ca a fost o crima din pasiune, ca vezi doamne, era omul gelos. Ca ei nu au putut detecta natura lui de sociopat capabil sa impuste opt oameni aduci cand l-au inrolat in admirabila militie romaneasca. Ca deh, pe-atunci nu era gelos si nu-l supara nevasta.
Eu, de l-as intalni pe el sau altii ca el, le-as sugera ca data viitoare cand au la indemana un pistol si sunt gelosi, sa nu se mai deplaseze pana la frizer si sa se impuste pe ei insisi.
Primavară...ce drog!
După lungi suferinţe înfofolite cu geci, cojoace, ghete, cizme şi altele de ordin lânos, recunosc cu mâna pe inimă că m-am drogat cu primăvară. Unde-ai fost până acum, desfătare caldă şi senină?
Vânez trotuarele cu soare ca să pot simţi în toate încheieturile voluptatea, vertijul în care mă bagă anotimpul ăsta stupefiant.
Prea mult te-am aşteptat!
Vânez trotuarele cu soare ca să pot simţi în toate încheieturile voluptatea, vertijul în care mă bagă anotimpul ăsta stupefiant.
Prea mult te-am aşteptat!
One of those days
Cu totii avem o zi "din aia" (negresit, poate fi de rau sau de bine) .
O zi in care simt nevoia sa beau cafea la 8 seara.
O zi in care ma cert cu prietenul de la un nimic, tipam, ajung sa plang, dezgropam trecutul si apoi ne recunoastem prostia si desertaciunea neintelegerii (impacarea merita!).
O zi in care am impresia ca nu fac nimic cu timpul liber.
O zi care trece prea repede pentru ca m-am trezit la 3 amiaza.
O zi in care m-am saturat de stat in casa, desi am intrat de zece minute pe usa.
O zi cand scriu fraze una sub alta pentru ca e chic.
O zi in care simt nevoia sa beau cafea la 8 seara.
O zi in care ma cert cu prietenul de la un nimic, tipam, ajung sa plang, dezgropam trecutul si apoi ne recunoastem prostia si desertaciunea neintelegerii (impacarea merita!).
O zi in care am impresia ca nu fac nimic cu timpul liber.
O zi care trece prea repede pentru ca m-am trezit la 3 amiaza.
O zi in care m-am saturat de stat in casa, desi am intrat de zece minute pe usa.
O zi cand scriu fraze una sub alta pentru ca e chic.
Ce se-ntâmplă-n ţara aiasta?
Eu nu ştiu dacă-mi iubesc sau detest poporul. La ce am asistat în luna ianuarie, a fost, de departe revoltător. Nu, nu mă refer la oamenii cu sânge de ostaşi care au stat în frig şi-n miros de gaz şi-au protestat pentru o ţară mai "cumsecade"; mă refeream la denigratorii care te fac să te trezeşti dimineaţă cu întrebarea "De ce m-am născut în ţara asta?". Lichelele de genul ăstora mă obligă la o repulsie nemaipomenită vis-a-vis de dulcea noastră Românică. Dar sunt şi momente când aflu că nu ştiu care român a realizat o anume realizare formidabilă şi atunci îmi zic "Păi da, că românii sunt destepţi şi cei mai tari!".
Dar tristul adevăr ne indică faptul că nu. Nu suntem cei mai tari, iar ăsta nu e un şoc. Nu ne încadrăm pe scara civilizaţiei moderne şi nici pe cea a unui popor unit. Poate acum vreo douăj'doi de ani, lucrurile stăteau altfel din punctul asta de vedere, al fraternităţii, iar, din păcate, lucrurile stau la fel ca acum douăj'doi de ani din punct de vedere evolutiv. Rămas-am în urmă mult de tot.
Mai există speranţă?! Poate că da, cine ştie. Eu am prins revoluţia în stare de fetus, dar sunt convinsă că oamenii la ora aia au oftat necăjiţi, dar mulţumiţi că au scăpat de ce-a fost mai rău. Zicea cineva că istoria se repetă?! Care-o fi netrebnicul care a grăit blestemul asta nenorocit de real?
Poporul român a fost odată. Acum au mai rămas doar câţiva pierduţi într-o mixtură de ciobani, sălbatici, semidocţi, mediocri în care s-au infiltrat două etnii manipulante, una care vrea să ne fure şi altă care deja fură de mult.
Din vorbele înţeleptului care ne pişa în freză pe toţi, opinez că asta facem şi noi, românaşii : ne pişăm în freză cu guvernări idioate, ne pişăm în freză cu gaze lacrimogene, ne pişăm în freză cu cocktailuri molotov şi, spre regretul tuturor, se pare că ne pişăm în freza mândriei de a fi român.
Dar tristul adevăr ne indică faptul că nu. Nu suntem cei mai tari, iar ăsta nu e un şoc. Nu ne încadrăm pe scara civilizaţiei moderne şi nici pe cea a unui popor unit. Poate acum vreo douăj'doi de ani, lucrurile stăteau altfel din punctul asta de vedere, al fraternităţii, iar, din păcate, lucrurile stau la fel ca acum douăj'doi de ani din punct de vedere evolutiv. Rămas-am în urmă mult de tot.
Mai există speranţă?! Poate că da, cine ştie. Eu am prins revoluţia în stare de fetus, dar sunt convinsă că oamenii la ora aia au oftat necăjiţi, dar mulţumiţi că au scăpat de ce-a fost mai rău. Zicea cineva că istoria se repetă?! Care-o fi netrebnicul care a grăit blestemul asta nenorocit de real?
Poporul român a fost odată. Acum au mai rămas doar câţiva pierduţi într-o mixtură de ciobani, sălbatici, semidocţi, mediocri în care s-au infiltrat două etnii manipulante, una care vrea să ne fure şi altă care deja fură de mult.
Din vorbele înţeleptului care ne pişa în freză pe toţi, opinez că asta facem şi noi, românaşii : ne pişăm în freză cu guvernări idioate, ne pişăm în freză cu gaze lacrimogene, ne pişăm în freză cu cocktailuri molotov şi, spre regretul tuturor, se pare că ne pişăm în freza mândriei de a fi român.
Barfim, barfim, dar pe noi cine?
Cutez a ma arunca in razboiul dintre sexe.
Am principii feministe si totusi, mereu m-am inteles mai bine cu baietii. Cu toate astea, tin mortis sa subliniez ce frumoase sunt femeile cand barfesc. Zic asta nu pentru ca sunt o partizana a artei barfitului, dar v-ati uitat vreodata la doua femei care calomniaza in secret pe altcineva? Cum li se lumineaza fata la aflarea noii vesti, convingerea (oarba, desigur) cu care relateaza detaliile, momentul in care rad sau se simt scandalizate de cele discutate...e clipa lor! E amuzanta naivitatea celor care stau hotarate, cu mainile incrucisate, si sustin ca barfa este pentru cei slabi si ca mai bine si-ar vedea de viata lor decat de a altora. Dar vai, prostutilor, habar nu aveti cat de des faceti si voi acelasi lucru. Dau un exemplu copilaresc (pentru ca altceva mai palpabil nu-mi trece prin minte): cand stati la semafor si vedeti o anume persoana cu un caine urat, dar care totusi ii seamana atat de bine, remarca aia pe care o faceti in capul vostru si nevoia de a povesti cuiva ce ati vazut, este, fara indoiala, b a r f a; barfiti cu gandul.
Si indraznesc a schimba pagina si a zice : ce seci sunt barbatii cand barfesc! Ce lipsa de entuziasm, ce cuvinte sarac alese dintr-un vocabular mult prea familiar, ce uscaciune de detalii. De la departare, nici nu-ti dai seama cand au inceput sa palavrageasca despre unul - altul. Expresia fetei e la fel de serioasa si barbateasca, unde e pasiunea?!
Judecati-ma si aruncati-ma la caini. Nu-i frumos sa barfesti si nu-i frumos sa definesti o femeie ca fiind prin natura barfitoare. Dar, data viitoare cand mergeti intr-un loc public si ramaneti cateva secunde singuri (cu gandurile sau la masa), uitati-va in jur si minunati-va.
Am principii feministe si totusi, mereu m-am inteles mai bine cu baietii. Cu toate astea, tin mortis sa subliniez ce frumoase sunt femeile cand barfesc. Zic asta nu pentru ca sunt o partizana a artei barfitului, dar v-ati uitat vreodata la doua femei care calomniaza in secret pe altcineva? Cum li se lumineaza fata la aflarea noii vesti, convingerea (oarba, desigur) cu care relateaza detaliile, momentul in care rad sau se simt scandalizate de cele discutate...e clipa lor! E amuzanta naivitatea celor care stau hotarate, cu mainile incrucisate, si sustin ca barfa este pentru cei slabi si ca mai bine si-ar vedea de viata lor decat de a altora. Dar vai, prostutilor, habar nu aveti cat de des faceti si voi acelasi lucru. Dau un exemplu copilaresc (pentru ca altceva mai palpabil nu-mi trece prin minte): cand stati la semafor si vedeti o anume persoana cu un caine urat, dar care totusi ii seamana atat de bine, remarca aia pe care o faceti in capul vostru si nevoia de a povesti cuiva ce ati vazut, este, fara indoiala, b a r f a; barfiti cu gandul.
Si indraznesc a schimba pagina si a zice : ce seci sunt barbatii cand barfesc! Ce lipsa de entuziasm, ce cuvinte sarac alese dintr-un vocabular mult prea familiar, ce uscaciune de detalii. De la departare, nici nu-ti dai seama cand au inceput sa palavrageasca despre unul - altul. Expresia fetei e la fel de serioasa si barbateasca, unde e pasiunea?!
Judecati-ma si aruncati-ma la caini. Nu-i frumos sa barfesti si nu-i frumos sa definesti o femeie ca fiind prin natura barfitoare. Dar, data viitoare cand mergeti intr-un loc public si ramaneti cateva secunde singuri (cu gandurile sau la masa), uitati-va in jur si minunati-va.
Fie-va lectura prietena
Astazi ("cel mai cotidian" si pozitiv inceput) creierasul meu s-a trezit putin din hibernarea de iarna (ar fi cazul ca vin examenele, nervoasele), si anume, m-am gandit la prietenii mei. Stiu ca-i un subiect mainstream, e si mai mult un cliseu, dar intamplarea face ca...nu ma prea intereseaza. Trecand peste episodul de indiferenta la care tocmai ati asistat, azi (da, astazi 10 ianuarie 2012) un vecin care mereu mi se adreseaza cu "Buna ziua, vecinica!", isi aducea in casa o mare masa de lemn. Neavand loc pe unde sa trec ca sa ies de pe palier si observand ca nici el nu ma vede, am zis cu o voce stinsa "Pardon!". Domnul "vecinel" (ca sa-l tratez si eu cu aceleasi parazitare politeturi diminutivate) imi ofera o tuse tebecista si zice : "Da, domnisoara, poftiti! Ma scuzati ca am blocat drumul...va fac loc, cum sa nu, doar suntem prieteni." Opaa!
Si uite-asa am scos pamente de la naftalina si am inceput sa meditez asupra faptului si vesnicei, oarecum retorice, intrebari "Cati si care sunt prietenii mei?"
Toata lumea vrea sa fie prietena cu cineva. Nu zic prietenoasa, pentru ca nu se incadreaza suficient de mult in ceea ce vreau sa zic; tata vrea sa vorbesc cu el ca si cum as vorbi cu un prieten (like that's ever going to happen), mult iubitul imi este deja cel mai bun prieten, membrii familiei se impun a fi prieteni, prietenii din copilarie trebuie sa urmeze de-a pururi calea de prieteni(de aia se si numesc "prieteni din copilarie"), colegii de liceu sunt prieteni, pe Facebook am prieteni...asa de multi prieteni sa fie? Nu ahtiez de nicio culoare sa definesc prietenia si notiunea de prieten. Recunosc ca e foarte la moda tema si, cum ziceam mai devreme, inca nu am iesit de tot din hibernare.
Si ca sa trag o linie si-o concluzie, asa de prieteni imi sunt toti, incat cred ca pana la urma cel mai sincer prieten va ramane domnul Vecinel.
*a se mirosi ironia si farama de agasare
Si uite-asa am scos pamente de la naftalina si am inceput sa meditez asupra faptului si vesnicei, oarecum retorice, intrebari "Cati si care sunt prietenii mei?"
Toata lumea vrea sa fie prietena cu cineva. Nu zic prietenoasa, pentru ca nu se incadreaza suficient de mult in ceea ce vreau sa zic; tata vrea sa vorbesc cu el ca si cum as vorbi cu un prieten (like that's ever going to happen), mult iubitul imi este deja cel mai bun prieten, membrii familiei se impun a fi prieteni, prietenii din copilarie trebuie sa urmeze de-a pururi calea de prieteni(de aia se si numesc "prieteni din copilarie"), colegii de liceu sunt prieteni, pe Facebook am prieteni...asa de multi prieteni sa fie? Nu ahtiez de nicio culoare sa definesc prietenia si notiunea de prieten. Recunosc ca e foarte la moda tema si, cum ziceam mai devreme, inca nu am iesit de tot din hibernare.
Si ca sa trag o linie si-o concluzie, asa de prieteni imi sunt toti, incat cred ca pana la urma cel mai sincer prieten va ramane domnul Vecinel.
*a se mirosi ironia si farama de agasare
Totul e despre litera _
Vreau sa i_cep pri_ a spu_e "deci".
Deci, eu _u stiu daca ci_eva citeste sau trage cu ochiul la ce scriu si postez eu pe aici, i_ afara de apropiati. _u-s sfioasa de fel, dar _u imi place sa fac public pri_ tot felul de mijloace (ex. YM, Facebook s.a.m.d) fiecare postulet retardat de-al meu. I_sa, rece_t mi s-a reprosat...poate ca-i mult spus. Sa zicem ca mi s-a imputat ca _u am o tematica si ca, citez di_ vorbele acuzatorului, "ai prea multa culoare si _icio idee generala".
Am onoarea de a va expune ideea generala a blogului meu: litera _ .
Sper ca toata lumea este multumita, desi su_t ferm hotarata (da, u_ pleo_asm) ca publicul meu exista i_tr-u_ _umar extrem de mic sau, i_exista (da, u_ cuva_t i_ve_tat).
U_ A_ _ou bu_ va doresc!
Deci, eu _u stiu daca ci_eva citeste sau trage cu ochiul la ce scriu si postez eu pe aici, i_ afara de apropiati. _u-s sfioasa de fel, dar _u imi place sa fac public pri_ tot felul de mijloace (ex. YM, Facebook s.a.m.d) fiecare postulet retardat de-al meu. I_sa, rece_t mi s-a reprosat...poate ca-i mult spus. Sa zicem ca mi s-a imputat ca _u am o tematica si ca, citez di_ vorbele acuzatorului, "ai prea multa culoare si _icio idee generala".
Am onoarea de a va expune ideea generala a blogului meu: litera _ .
Sper ca toata lumea este multumita, desi su_t ferm hotarata (da, u_ pleo_asm) ca publicul meu exista i_tr-u_ _umar extrem de mic sau, i_exista (da, u_ cuva_t i_ve_tat).
U_ A_ _ou bu_ va doresc!
Subscribe to:
Posts (Atom)